Aflați la Adunarea Generală a Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România desfășurată în perioada 29 noiembrie – 2 decembrie, Liga Studenţilor din Galaţi şi liderii studenților din toate organizaţiile membre ANOSR, au adoptat un document vizionar, în care își exprimă așteptările lor de la sistemul de învățământ superior românesc.

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România – reprezentanții legitimi ai studenților din toată țara,  conștienți fiind de faptul că viitorul României depinde de modul în care este tratată educația și modul în care este valorificat potențialul pe care îl au tinerii, cerem autorităților care au atribuții în creionarea și implementarea viziunii statului asupra sistemului de învățământ superior – Președenția României, Parlamentul României, Guvernul României, precum și tuturor universităților din țară, să întreprindă toate acțiunile care le stau în putință pentru:

 

1. Alocarea anuală a 6% din PIB pentru educație astfel încât să fie asigurate resursele necesare pentru o dezvoltare continuă a sistemului educațional românesc.

Educația trebuie să fie o prioritate națională, iar acest lucru trebuie să se reflecte în Legea Bugetului întocmită de Guvern și adoptată de Parlamentul și Președintele României.

Universitățile trebuie să fie finanțate pe baza unei metodologii de finanțare stabile, adoptată de Ministerul Educației Naționale la propunerea Consiliului Național al Finanțării pentru Învățământul Superior, care să țină cont de nevoile de dezvoltare a universităților astfel încât acestea să poată asigura o educație de calitate pentru toți potențialii studenți.

 

2. Asigurarea accesului la învățământ superior pentru toți tinerii cu potențial prin dezvoltarea mecanismelor de sprijin social pentru studenții sau potențialii studenți care provin din grupuri sociale dezavantajate (tineri orfani, tineri din familii sărace, tineri din zone rurale, tineri romi, tineri cu dizabilități, tineri cu probleme medicale, tineri cu copii, tineri de altă religie decât cea ortodoxă, tineri LGBTQ etc.).

În acest sens, cerem o analiză a eficienței sistemului românesc de burse și o reformare a acestuia în acord cu concluziile analizei. Bursele sociale trebuie să reprezinte un mecanism diferențiat de bursele de merit, nefiind normal ca universitățile să fie puse în situația de a alege între echitate și excelență.

Mecanismele de sprijin financiar pentru studenți din partea statului nu trebuiesc înlocuite cu măsuri care-i costă pe studenți, cum ar fi creditele de studiu. Statul trebuie să sprijine tinerii cu potențial să își acopere aceste costuri, în special atunci când sunt în situația în care nu își pot permite acest lucru. Creditele pentru studenți pot fi văzute ca o formă bună de sprijin doar în condiții foarte clare, discutate cu studenții, care să definească un plafon salarial minim la care ar trebui să ajungă un absolvent în momentul în care trebuie să restituie creditul sau situațiile în care absolventul poate fi scutit de plata creditului, în funcție de interesul statului.

 

3. Pregătirea studenților pentru provocările pieței muncii prin ancorarea sistemului de învățământ superior la nevoile angajatorilor și creșterea capacității absolvenților de a-și găsi un loc de muncă. Universitățile trebuie să creeze punți de legătură între studenți și piața muncii și să dezvolte competențele și abilitățile necesare pentru a obține un loc de muncă în domeniul de studiu urmat.

Centrele de Consiliere și Orientare în Carieră pot juca un rol împortant în facilitarea unei relații între studenți și nevoile angajatorilor, dacă sunt susținute și finanțate corespunzător.

Universitățile trebuie să dezvolte și abilități și competențe transversale, nu doar competențe în domeniul de studiu urmat.

Antreprenoriatul trebuie dezvoltat în rândul studenților, fiind nevoie de o serie de măsuri și politici care să sprijine tinerii care doresc să își deschidă o afacere.

Nu trebuie pierdut însă din vedere faptul că învățământul superior nu are doar rolul de a dezvolta studenți angajabili, ci și de a dezvolta cetățeni activi, cu spirit critic, care să înțeleagă și să apere valorile democrației. Prin urmare deși este absolut vitală o relație între angajatori și universitate, această relația trebuie să fie una de consultare și nu de control, fiind necesar ca studenții să fie și ei parte a acestei relații.

 

4. Implementarea reală a învățământului centrat pe student prin asigurarea unui mediu propice de învățare pentru toți studenții, ținându-se cont de diferitele stiluri și nevoi de învățare ale acestora. Cadrele didactice trebuie sprijinite și încurajate să înlocuiască procesul de predare cu procesul de învățare, înlocuind discursurile oratorice sau monologurile din fața studenților cu experiențe complexă de învățare, care să ajute studenții să deprindă competențe și calificări, nu doar informații memorate.

Procesul de învățare și evaluare trebuie să țină cont și de nevoile studenților cu dizabilități fizie sau psihice și să creeze contextele potrivite pentru ca aceștia să își poată atinge potențialul maxim.

 

5. Internaționalizarea sistemului de învățământ superior prin diversificarea experiențelor de învățare de care pot beneficia studenții și orientarea universităților pentru atragerea și integrarea internă a studenților străini.

Statul și universitățile trebuie să încurajeze studenții să profite de beneficiile de dezvoltare pe care le pot aduce mobilitățile academice și să susțină atât creșterea numărului de studenți mobili, cât și accesul echitabil la acestea de către toate categoriile studenți.

Universitățile trebuie să se pregătească să primească un număr tot mai mare de studenți străini, pe care să îi integreze în comunitățile academice locale și să le faciliteze adaptarea la mediul studențesc local. Internaționalizarea universităților nu trebuie văzută doar prin prisma politicilor și mecanismelor de integrare a studenților străini în mediul universitar, ci și prin prisma oportunităților de dezvoltare a universității pe care acești studenți le pot crea.

 

6. Tratarea studenților ca parteneri egali în comunitatea academică și recunoașterea contribuției pe care aceștia o pot aduce la dezvoltarea sistemului de învățământ superior românesc.

Studenții trebuie să fie consultați în toate deciziile importante care privesc sistemul universitar și vocea lor trebuie ascultată în special în momentul în care se iau decizii care îi privesc în mod direct.

Aceștia trebuie să facă parte, ca membrii cu drepturi depline, în toate structurile care gestionează diferite aspecte legate de funcționarea sau dezvoltarea sistemului de învățământ superior, atât la nivel local, cât și național. De asemenea, statul trebuie să adopte reglementările legale necesare pentru ca aceștia să participe în proporție de minim 25% în alegerea rectorului și a decanilor.

Statul și universitățile trebuie să respecte necontenit dreptul lor la liberă exprimare și să sancționeze orice acțiune menită să îngrădească acest drept. Nu poate fi tolerată nicio formă de presiune asupra studenților critici care aleg să își exprime nemulțumirile față de sistemul educațional sau față de diverse practici din universitate.

Organizațiile studențești trebuiesc sprijinite în activitatea pe care o desfășoară și trebuiesc văzute ca parteneri competenți, care pot aduce un plus valoare mediului universitar.

 

7. Respectarea tuturor drepturilor studenților prin eforturi permanente de monitorizare a modului în care este implementat ”Statutul Studentului” și adoptarea de soluții la problemele identificate.

Universitățile care nu au făcut-o deja trebuie să adopte de urgență propriile ”Statute ale Studentului”, care pot adăuga drepturi în plus la cele prevăzute în documenul adoptat la nivel național.

Universitățile trebuie să publice pe site-urile proprii rapoartele de implementare a Statutului Studentului realizate de organizațiile studențești din universitate și să propună soluții la problemele identificate în acestea.

 

8. Eliminarea politicului din mediul universitar și definirea clară a incompatibilității funcțiilor de conducere din universitate cu funcțiile politice.

Universitățile trebuie să stea departe de jocurile și bătăliile politice dintre partide, iar cadrele didactice din funcții de conducere trebuie să evite sau să părăsească scena politică în momentul în care sunt alese.

Universitățile nu trebuie să permită nicio formă de propagandă politică în mediul academic, indiferent de cine este inițiatorul acesteia și trebuie să sancționeze orice abatere de la această normă.  

 

9. Transparentizarea activităților de interes public desfășurate de universități și facilitarea accesului pentru studenți la toate deciziile și acțiunile relevante.

Universitățile trebuie să se preocupe de implementarea principiilor de bună guvernanță și să pedepsească aspru orice acțiune prin care este afectată integritatea academică sau prin care se face rabat de la normele de etică.

Universitățile trebuie să cheltuie banul public cu responsabilitate și trebuie să ofere acces la informații în legătură cu acest lucru. Acestea trebuie să răspundă în timp util solicitărilor în baza legii liberului acces la informații de interes public și la orice alte cereri, adrese sau sesizări depuse de studenți.

 

10. Stabilitate în sistemul educațional Românesc, atât din punct de vedere legislativ, cât și financiar.

Sistemul de învățământ superior nu este un laborator de testare a ideilor de politici educaționale ale fiecărui Guvern sau Ministru al Educației în funcție, ci acesta trebuie să aibă la bază strategii și politici concepute pe termen mediu și lung.

Educația trebuie să fie scoasă din luptele clasei politice, fiind nevoie de un consens politic asumat real de toate partidele politice în ceea ce privește legislația învățământului superior și finanțarea acestuia.

Prevederile care reglementează sistemul de învățământ superior nu pot fi schimbate fără o consultare prealabilă a actorilor din sistem, îndeosebi a studenților, și fără analize de impact care să sugereze clar necesitatea schimbării.

 

Mai multe detalii pe: www.anosr.ro